Blog

De obicei, părinţii nu se prea uită încântaţi la mine cât aud că vreau să plec la un nou concert. De data asta, le-am zis încă în martie că vreau să fiu acolo ... însă problemele financiare apărute între timp mi-au dat planurle peste cap. Cu trei zile înainte de concert aveam 0 MDL în buzunar.

Tatălui i-am zis seara, iar mama a aflat dimineaţa când îmi făceam bagajul. Era sâmbăta, iar eu visam la concert. Cu câteva plăcinţele cu brânză şi napolitane în rucsac, cu programul biletului într-un buzunar şi cu paşaportul în altul, tata a acceptat să mă treacă vama. Şi-a adus şi el aminte de copilărie, atunci când îşi dorea şi el multe lucruri, şi nu a avut parte de ele. Acest concert ar reprezenta un sfârşit de an de învăţămând, şi un imbold pentru examene, o evadare! Am vrut să iau trenul spre Ungheni de la 5, dar adormisem, aşa că am plecat cu Bălţi - Iaşi de la 8. Destul de repede am trecut vama, am ajuns în Iaşi lângă Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi. Tata a remarcat "vezi, Vitalie! Uite nişte persoane ca tine". Grupuri de rockeri/metalişti sau ce erau (mai era un sunetist emo la concert) umblau în stânga şi dreapta. Am vrut să-mi iau bilet, dar puţine şanse să găsesc. Pe uşă scria că se vând... dar nu am găsit nici o casa de bilete. Am întrebat ... toţi căutau, cei care deja aveau bilet, erau în autocar. Pe un zid scria că autocarele merg doar de la 9:00 până la 11:00 din jumătate în jumătate de oră. Era 10:30 şi nu găseam bilete. M-am apropiat de un băiat mai "liniştit", cel puţin nu alerga să caute bilete, şi mi-a zis să mă apropii de "cel mai înalt, cu părul şi barba cea mai lungă". Anume ăla era organizatorul. Mi-a zis să mă urc în autocar pentru că găsesc bilet la Tabără. Era doar un singur loc liber... ocupat de mine.!

Am ajuns la Tabăra Ciric, cu gândul la bilete. Am stat în rând, sau pe lângă rând, să văd unde prind biletul ... şi l-am văzut ascuns în mâna unui organizator. HuH! Aveam bilet !

Era 11:45 când am ajuns lângă o scenă, de fapt ... ca de obicei, un camion ... pe iarbă. Mi-am zis că e scena mică, scena B. După 4 (!) ore întârziere, în care am stat şi m-am uitat ... la lume, că nu aveam altceva de făcut ... a ieşit prima formaţie. Era clar deja că programul nu va fi respectat.

Pe scena B, prima trupă: ERA TICĂLOŞILOR. (hardcore/metal) Au avut priză la trupă, au plăcut la mulţi, a fost şi puţin pogo. Bravo băieţilor, sigur o să caut câteva piese să le mai ascult. Mulţi strigau că-i copie pe Soulfly.

Au urmat Rotten Remains, nu am ce să le reproşez, nu e stilul meu ..., dar pentru idee, i-am ascultat.

A treia trupă a fost Datora, cică rock alternativ şi punk ... aşa a zis solistul. Şuierături, priviri dezgustătoare ... Au făcut câteva coveruri, care au plăcut la câţiva, dar atât. Au lăsat impresie urâtă. Mie mi-au plăcut 50%. E o trupă de ascultat numai ... mai bine nu o asculţi. Nimic special, dar Bravo solistului pentru perseverenţă.

N.O.M. – ritm frumos, au adunat ceva lume în faţa scenei B. Am stat şi eu puţin mai în spate (vroiam să fiu printre primii la trupele mari din faţa scenei A).

Nu am stat până la sfârşit la N.O.M., şi m-am îndreptat la scena A, unde zicea lumea că urmează Bucovina, fapt relatat si de baneru mare cu ei. După un checksound de o ora şi jumătate, în care tobele îţi rupeau urechile, a ieşit o trupă ... care nu semăna a Bucovina. Mi-am scos programul şi zeci de ochi s-au îndreptat spre mine, să vadă despre ce era vorba. Era Kamawa, o trupă de indie rock francez, care trebuia să cânte la 12:00, dar care din cauza problemelor de la vama a întârziat. Mai mult, deoarece basistul şi-a uitat paşaportul, au fost doar trei. Solistul a luat chitara, iar chitaristul – chitara bas. M-a amuzat mult atitudinea publicului, „Bonjour” sau „PSG!!” sau „Alle France” se auzea în jur! Solistul şi-a cerut scuze că piesele lor nu chiar „rocks”, dar publicul era entuziasmat din câte am vâzut.

La Hathor m-am dus doar din interes, şi am stat până la jumătate. În general mi-a plăcut ritmul trupei.

Urma Bucovina – au fost în formă, una din puţinele trupe la care am făcut headbanging. Au interpretat o piesă nouă, intitulată „Mestecanis”, mult-aşteptata Sunt munţi şi păduri”, iar la bis am avut parte de „Luna peste vârfuri”.

La scena B au urmat Kratos, dar nu am fost la ei. Aşteptam în primul rând apariţia celor de la GOD. Seauzea o voce feminină. A strigat cineva „zici că se aude Nightwish”.

Cei de la GODau venit pregătiţi pentru un show de zile mari, machiaţi şi costumaţi în stilul lor. Au cântat piese în română, una dintre care nouă.

Pe la 4:00 a început soundcheck-ul la Korpiklaani. Eramobosit, dar nu am simţit asta în timpul show-ului lor. “Wooden Pints”, „Korpiklaani”, „Cottages and saunas”, „Palovana”, „Tuli Kakko”, „Orbina”, „Kypumylly”, „Keep On Galloping”, „Pellonpekko”, „Journey man”, „Palion on Koskessa Kiviд”, „Happz Little Boozer”, „Haunting Song”, şi au ieşit la bis la „Beer, Beer”.

Era deja dimineaţa la sfârşitul concertului. M-am indepărtat de scenă şi m-am aşezat pe o bancă. Am adormit obosit acolo … şi m-am trezit pe la 12:00, întro cameră dintro casă pe care scrie “comandament”.

Aşteptam a doua zi, în care se anunţaseră Negura Bunget, Chordewa şi CORBUS ALBUS, pe care vroiam să-i văd foarte şi foarte mult. Au început pe la 13:00, prima trupă: Moonfog din Slovacia, trupă care a concertat şi în Moldova, dacă nu greşesc. Drăguţ, publicul era încălzit de seara trecută, însă majoritatea era pe la corturi.

Au urmat PHASER, o trupă din Resita mult apreciată şi lăudată de public. Primul loc concert din afara oraşului lor. Au făcut cover la Zombie de la Cranberries. Piese uşoare drăguţe interpretate de o voce plăcută. Bravo ! La ultima piesă cerul s-a întunecat. Formaţia a fost chemată la bis, dar “deoarece mai sunt formaţii să cânte” au ieşit. O ploaie de zile mari cu grindină a căzut timp de câteva zeci de minute. Organizatorul anunţa “mici la dojpe mii de lei şi tricouri cu Rock’n’Iasi la 25 lei”. Era interesanta atitudinea lui. Eu ajutam un organizator să pună afişul cu festivalul peste boxe. După am stat adăpostit lângă Phaser alături de scenă. Timp de o oră, aproape două, lumea derutată împărţea zvonuri. „A intrat apă în cabluri”, iar cineva de la Chodewa a zis: „mai bine cântam în prima zi”. Trupele din Moldova nu au mai ieşit pe scenă, Negura Bunget s-au întos din drumul lor din Germania, iar eu am plecat pe jos din Tabără vreo 3 km, timp de o ora jumătate, să ajung acasă ...

Cu un gust amar, mă bucur măcar pentru show-ul Korpiklaani, GOD şi Bucovina! Bravo băieţi!

PS: Numai în România soundcheckul durează o oră jumătate, iar prestaţia live 20 de minute. Cum zicea şi organizatorul: „Vreau să-mi fac o formaţie şi să facem doar soundcheck, după să plecăm”.